Într-un continuu abis
Înconjurat de moarte,
Încă m-atârn de-un vis,
Îngandurat de soapte.
Multe mâini negre
În jos ma trag cu poftă
Şi-un singur fir alb,
Cu greu mă mai suportă.
Făr’ de vreo ultimă cale,
M-aşez în drum de cruce
Şi din cer dreptate-mi caut
Sperând
Că-ntr-o altă lume
Cu drag îmi va veghea
O călăuză bună,
Ce veşnic va ierta.
