Partea a IX-a

Draga Tudor,

Probabil aceasta veste de la mine ar trebui sa fie cu urari de bine, sa mentionez cum ca mi-ar fi foarte dor de tine si ca totul e ok aici. Ei bine, desi mi-e dor de tine, nu e totul chiar bine, as putea spune ca e chiar invers: am fost violata, am inceput sa ma droghez si nu am nici un ban, dar asta e mai putin important, ideea ca voi muri in curand imi surade din ce in ce mai mult.

Asa, acum probabil te intrebi " De ce? " . Sincer, e o intrebare a dracu' de buna la care, de ceva timp incerc sa-mi raspund. Tocmai dint patul tau sa ajung aici, intr-un cerc al disperarii, intr-un lant al slabiciunilor, in alt pat zi de zi. Pot spune ca doar sexul ma mai intretine. In fine, tipul care ma violat, aflu mai tarziu ca-l cheama Adam, este acum dealerul meu.

Cand am ajuns aici, fratele meu Kevin, era mort. In seara aceea am baut, am baut mult. Eram disperata. Nu stiam ce e cu mine, iar de bani nu prea-mi pasa. E aiurea, faceam niste lucruri tare ciudate. In primul rand stateam cam in bratele fiecaruia. Toti ma pipaiau si ranjeau fericiti, lucru care ma dezgusta total acum. Dar sa trecem, pe la 3-4 dimineata, m-au dat afara din club. Adam, tipul de care ti-am zis a spus ca ma ajuta el, iar faptul c-am acceptat este al doilea lucru ciudat. M-a pus intr-o masina, m-a drogat, apoi violat. Acum, de cand locuiesc la el e ok oarecum chiar daca e mai mult plecat. Nu ca ar fi cine stie ce dar el e singura mea sursa de droguri, iar in alta parte nici n-as pleca.

Inca un lucru ciudat pe care nici acum nu mi-l explic, este cum de am acceptat sa stau cu el. Dar acum este prea tarziu si oricum nu-mi pasa.

Vezi Tudor? Totul e terminat. Acum sunt goala, iar ce e si mai prost este ca ma simt asa si pe dinauntru, iar singurele voci care-mi rasuna in minte sunt ale lui Adam si a prietenilor lui cu care se cearta de fiecare data cand ii aduce aici. Pe langa toate astea, Adam a pus punct in viata mea atunci cand am aflat ca el l-a omorat pe Kevin, desi el nu stie ca am vreo legatura cu el. Oricum tie-ti multumesc pentru tot, iar eu, de acum incolo, ma retrag.

Cu drag te pupa Jenny.

Disperare..

Într-un continuu abis

Înconjurat de moarte,

Încă m-atârn de-un vis,

Îngandurat de soapte.

Multe mâini negre

În jos ma trag cu poftă

Şi-un singur fir alb,

Cu greu mă mai suportă.

Făr’ de vreo ultimă cale,

M-aşez în drum de cruce

Şi din cer dreptate-mi caut

Sperând

Că-ntr-o altă lume

Cu drag îmi va veghea

O călăuză bună,

Ce veşnic va ierta.

cu cativa pistrui
super draguta
nu stiu daca era ea
dar tipa aia
era geniala!
m-am gandit
ore
la ea
purta un tricou galben
strident
si i se vedea breteaua de la sutien
si avea niste pantaloni scurti
si tenisi sau ceva de genul

nu conteaza

"e lumea ta, universul tau. ai dreptul sa scrii orice doresti"

Mândra

Ah! Ce suflet drăgăstos
Şi ce gând maiestuos
Se ascund în tulburare,
Într-o mare întristare:

În a casei umbră rece,
Un nimeni mâhnit priveste,
Cum încet-încet ii trece
Mândra, vai ce frumuseţe!

El se-atârnă de-o speranţă
Făr' prea mare importanţă
Zbierându-i fără-ncetare,
O ultima încercare.

Ea, un cireş înflorat,
El, un arbor spulberat.
Ea, un vesmânt colorat,
El, o haină de-aruncat.

Dar aceasta nu se-ndură,
Şi-l răneşte, făr' de ură,
În speranţa c-o iubeşte
Şi pe ea el şi-o doreşte.

Partea a VIII-a

N-am mai scris demult. Nici nu prea am avut ce. Tot anul a fost tipic, cu Peter mai mult plecat. Intre timp a venit si iarna. Zilele sunt mai scurte si mai intunecoase. Iarna a izbucnit fara jumatati de masura, in toata amploarea si cruzimea ei, descompunandu-ma. Odata cu acest anotimp a sosit si vreamea cadourilor si a zambetelor false, a strangerilor fortate de mana si a monedelor, aruncate intr-o clipa de generozitate, tiganilor cu copii in brate ce stau la marginea strazilor.
Ciudat, jos se aude galagie. E totusi tarziu si nu stiu ce-ar putea fi. Imi iau halatul si cobor:
- Salut, Peter!
Da, era Peter care s-a intors din nu stiu ce iesire , care a durat mai bine de o luna.
Cea mai mica surioara a lui sarea si tipa regulat spunand "excursie" . O privesc pe ea, apoi pe Peter, apoi iar pe ea si din nou pe Peter. Acesta-mi incuviinteaza din cap.
A doua zi am plecat spre Paris cu trenul de la 8 ajungand pe la doua dupa-amiaza. Ne cazam la o pensiune apoi mergem la cumparaturi. Vestea a fost devastatoare: eu eram obosit, iar surorile lui Peter pline de energie.
Dupa cateva ore de cumparaturi nu m-am ales decat cu un ceas, un parfum, niste suveniruri si o durere incredibila de cap, pe cand ceilalti abia-si mai puteau duce lucrurile.
Pe la 8 seara ne-am intors la pensiune in aceeasi galagie in care am plecat.
- Eu ies la o plimbare, vreau sa ma relaxez, ii zic lui Peter si plec.
Afara ninge. Chiar in acest moment mii de fulgi ma acopera. In fata mea, o alee se pierde in intunecimea cladirilor, iar in spate un bec palpaie greoi. Iarna ma apasa din toate punctele de vedere. E atat de monotona si asemanatoare incat nu mai suport.
Incep sa pasesc nesigur, promt. Las in spate urme modeste in zapada. Imi continui mersul nedestinat pana cand ajung la marginea orasului. Peisajul s-a transformat dintr-o alee marginita de cladiri, intr-un neant ce parea ca ma inghite.
Este liniste, se aud doar fulgii ce se aseaza pe pamant. Pe cine crede ca pacaleste? Inauntrul ei, dincolo de toata ceasca cruzime, iarna, cu ochii adanci si tristi este cea care indura.
Sus, luna incepe sa castige loc printre norii ingramaditi.
Dupa o vreme de privit in gol ma cuprinde un fior. Respiratia mea este singura sursa de caldura, iar de lumina, stralucirea lunii.
Totul disparuse de mult in jurul meu. Pare ca nu mai sunt inconjurat de nimic. Ma las pe spate. Simt cu zapada se topeste pe obrazul meu. Ochii incep sa nu-mi mai ajute iar eu adorm.

Doar ca sa-mi faci rau?

Ma numesc X, o iubesc si-mi place muzica. Nu iti scriu din placere, simt doar nevoie, altfel va fi prea tarziu. Dovada? Uite la inceputul scrisorii mele: "Ma numesc X, o iubesc si-mi place muzica. " cand as fi putut la fel de bine sa incep: "Salut, sunt X si cam totul o include in viata mea, sunt chiar obsedat. " ? Ar fi fost injositor, dar in cele din urma sper sa intelegi mesajuj.

Eram singur, mergeam acasa. Ma gandeam la urmatoarele noastre dialoguri, la cele trecute, la vremurile de demult. Ma despart usor catre totul de aici si merg catre ele. --->
Ochii imi sunt inchisi: - Imi promiti ca vom mai visa impreuna?
- Tot aici?
Da, tot acolo, in lumea noastra, tinandu-ne de mana, langa gard, cu buzele imbratisate.
Deschid ochii. Ninge. Ii inchid din nou, alarmat, si incerc sa mi te construiesc din nou in memorie. In zadar.
Te-am pierdut din nou.
Dar revin. Iti poti aminti cum er? Cand totul se invartea in jurul nostru? Cand noi hotaram cat era ceasul, cand aveam lumea noastra? Acum unde esti, de ce ai plecat asa? Am fost un prost, stii, stiu..dar tu ma cunosti.
Trebuie sa-nchei, desi deajuns nu este, niciodata nu va fi!

Who am I?

"Asadar,cine sunt eu?Cel din testele de personalitate?Dar ele nu fac decat sa ma decupeze in diapozitive subtiri.In momente diferite,dupa ele,am personalitati diferite.Interiorul nostru,insa,nu e un album de fotografii.Noi nu suntem obiecte,ci procese.Eu sunt,in cele din urma,cautarea mea de sine.Exist pentru ca ma caut pe mine insumi.Nu ma caut ca sa ma gasesc:faptul ca ma caut pe mine insumi,este semnul ca deja m`am gasit."
Asadar,tu cine vrei sa fiu?

Partea a VII-a

Data 04/02/2010 Ora 00:15

Urmatoarele zile au fost banale,cu exceptia vremii care a inceput sa se remedieze. Majoritatea timpului il petreceam in camera,ascultand sunetul vietii pana cand,de multe ori,somnul ma imbratisa. Uneori,mai citeam o carte,atata timp cat ochii inca ma mai ajutau. Totul era identic cu exceptia vreunei vizite de`a lui Peter sau a lui Jenny. Intr`o zi,stiind ca“rasariturile ca niste revarsari de aur” erau din ce in ce mai rare,iar iarna era aproape,ies la o plimbare pe lac. Ma plimb descult prin iarba uda si rece. Ma asez jos,la umbra unei salcii(desi nu era chiar ziua,iar,chiar daca`ar fi fost,caldura s`ar fi lasat asteptata)si`mi aleg un punct in zare pe care`l privesc cu atentie. Devine chiar frig,nu rezist mult asa si`mi indrept privirea catre salcie. Parea mahnita de vremurile trecute si garbovita de atata biciuire a vanturilor. Mi se face urat. Ma intorc acasa(sau mai bine zis la Peter acasa)doar la lumina tigarii. E bine,e foarte bine sa`ti asculti sunetul pasilor pe pamantul ud,sa te lovesti de arborii din jur,sa te rezemi de acestia,sa nu mai astepti pe nimeni.

Cand ajung,toata lumea doarme. Urcand spre camera mea,imi dau seama ca sunt obosit ca un hamal si,cu fiecare treapta suita,mi se pare ca ma apropii de o fericire fara pereche:sa`mi dau jos bocancii,sa`mi intind bratele goale,sa cad pe asternutul rece al patului. Mai sunt 6 pasi,mai sunt 2,nu mai este nici unul. Ma las greu pe clanta,apas,deschid,intru(totul cu o voluptate inceata) si aprind becul.

-Buna seara,Jenny.

De ce n`am tresarit?Logic,firesc,necesar,ar fi fost sa tresar. Cel putin atat:sa tresar. O gasesc la ora asta la mine`n camera,in patul meu,goala,calma,familiara si,in ceea ce ar trebui sa fie o galagioasa explozie,o imensa stupoare,eu nu gasesc sa`i spun altceva decat:

-Buna seara,Jenny.

-Buna seara,Tudor.

Ma apropii de ea,o sarut pe ambii obraji,ii mangai genunchii rotunzi si,pe urma,imi scot din spinare,sacul greu de munte.

-Stii,sunt tare obosit,am umblat unorm astazi. Ma astepti de mult?

-Da,de vreo doua ceasuri.

-Si nu ti`a fost urat?

-Nu. Am stins lumina,m`am dezbracat si m`am intins pe pat. Se vede tare frumos de`aici spre padure si laaacul…

In vocea ei se citea o oarecare tristete dar,imediat o elimina. Eu continui sa ma dezbrac,fara graba,neinfiorat.

-Lucruri noi in sat?

-Nu. Pe seara mi`am luat ramas-bun de la toti si m`am dus sa`mi incui valizele. Mi`am lasat numai rochia si uite,uite,tocmai te`ai asezat pe ea.Avea o voce grava.

-Iarta`ma,sa sting lumina?

Imi spusese la un moment dat ca avea sa plece dar nu o luasem in serios. Acum,afland ca este adevarat,raman la fel de calm ca si pana acum,totusi cu o pata de mahnire`n suflet.

M`am oprit,si eu gol,in fata patului,calm,fara emotie,fara abstractie la pudoare,prieten cu trupul ei gol,de parca l`as cunoaste de o vesnicie.

-Da,stinge.

Ne imbratisam tacuti,ea pierzandu`mi`se toata`n brate,eu acoperind`o din crestet pana la glezne,bucuros ca trupul acesta delicat si robust nu tremura si nu e grabit. Ii simt sanii calmi,ii aud bataia regulate a inimii,ii ascult rasuflarea odihnita. Pulpele fetei se deschid ca doua aripi,docile,dar cu ceva hotarat in miscarea lor.

E un corp ascultator si atent ce il urmeaza pe a meu cu incredere,”raspunzand precis inclinarilor mele,ca la atingerea unor clape de pian”. Nu ne cautam in intuneric unul pe altul,nu ne pierdem,nu ne vorbim:totul este armonios. Si tipatul lui Jenny,curat cum e,ascutit,inalt,”mergand pe fereastra deschisa,spre padure,sa se piarda printre copaci ca sa destepte o veverita,sau ca sa se intalneasca in aer cu tipatul de departe al unei pisici salbatice,la fel de liber”. Un singur tipat,de durere,de libertate,de triumf,nu o sperie nici pe ea,nici pe mine.

-Plangi,Jenny?

Nu,nu plange. Este doar mai calma si mai calda si trupul ei ranit se inclina si mai mult spre al meu,tot ferma,tot decisa,dar cu umerii putin mai grei si cu mainile invinse.

-Ti`e somn,Jenny?

Nu,nu`i e somn. Nu a fost niciodata mai treaza,n`a fost niciodata mai putin ametita,nu si`a dat niciodata mai bine seama de ce se intampla. Uite,aici e mana ei,asta e genunchiul meu,asta e gura ei aspra,asta e urechea mea pe care o saruta fara sa ma infioare,asta e omoplatul ei prea lat,asta e incheietura mainii mele si dincolo,uite,”vin zorii”.

Curand,un zgomot abia distins de automobile se va auzi apropiindu`se. Jenny,va trebui sa plece,raspunzand claxonului ce o cheama de jos,de pe sosea.

De ce nu plange? De ce nu`mi cere sa ma opresc aici? De ce ramane langa mine egala si de ce ma iubeste ca pentru o eternitate,nu ca pentru cateva ceasuri?

A doua zi,o privesc pe Jenny Rey in prag,cu aceeasi salopeta albastra din prima zi,cu aceeasi privire cristalina,gata de plecare si cu geanta de plecare in mana. Inspira o frumusete grava,intangibila ce ma face sa regret ca pleaca.

-Ramai cu bine,Tudor.

-Jenny?

-Da?

-Sa ai grija de tine!

-Iti promit,draga Tudor,iti promit!

Si a plecat,lasandu`ma fara speranta.

Urmatoarele zile au fost plictisitoare. Singurele lucruri ce`mi aminteau de ea erau:o carte veche si maronie de`a ei,o esarfa galbena,o palarie din paie dupa care ne ascundeam cand ne sarutam in timpul unui apus si niste scrisori de`ale noastre. Toate acestea,uitate la mine pe parcursul timpului in care era aici.

Obloanele de la geamurile camerei sale erau inchise,iar apusurile veneau ca o sageata`n trup,intristandu`ma si mai mult.

Partea a VI-a

Data 02/02/2010 Ora 23:45

-Aici este,am ajuns!spune Peter triumfator,intorcandu`se spre mine cu parul ud acoperindu`i in mare parte fata si cu fum iesind din torta stansa.

In acest moment,singura sursa de lumina sunt luna si niste lumanari ce inconjurau un mormant. La fiecare pas,piciorul mi se afunda in pamantul ud. Un fior incepea sa ma cuprinda. Ma tin aproape de Peter. Vremea se strica din ce in ce mai tare. Ploaia deasa rapaia din norii intunecati ce goneau ca un cal salbatic. Noaptea este neagra ca smoala. Suntem inconjurati de bezna cea mai adanca. Gramada de nori adunata parea clocotind de furie. Fulgerele nu incetau,iar tunetele uruiau si duduiau de se cutremura pamantul.(ce S.F.)Furtuna vuia peste intindere,punand la pamant tufele de trandafiri(ce acum nu se mai puteau numi trandafiri). Torentele de ploaie se ravaseau peste tot intinsul ca o perdea cenusie.Peter inainta cu greu,punandu`se piezis contra vanturilor.

-Ireck Gonzales,urla Peter in noapea de nepatruns.Este stra-stra-stra-(…)-strabunicul meu. Totul este lasat mostenire din vremea lui pan’ acum.

A tinut`o asa in istorisire ceva timp dupa care,cu greu,ne`am intors in tunel.”Mare branza.Pentru asta am indurate atata umezeala?Asta a fost curiozitatea mea?Pff. Mai bine dormeam putin.”imi spuneam in gand.

Venind spre mine cu picaturi de ploaie alunecandu`i usor pe chip,in timp ce o mana isi aranja parul ud stropind peste tot,ma intreaba:

-Ce zici?

-Ce sa zic?Interesant,mint eu,dorindu`mi sa nu mai vorbim despre asta.

Tot restul drumului am fost tacuti. Ajunsi din nou in casa,ma duc in camera unde,dupa ce m`am schimbat,am fumat ceva,am ascultat niste muzica si am palavragit cu Loue,foarte intelegator,desigur.

Partea a V-a

Data 23/01/2010

-Sunt lihnit.

Asa incepe o noua zi in casa familiei lui Peter.

Ne adunam toti la masa. Aurora nu inceteaza sa ma uimeasca cu delicatesele sale,iar Peter ma priveste banuitor dar prietenos.

-Stii,ai putea ramane la noi in continuare.Faci o parte importanta din familie si ne`ar fi greu sa ne despartim de tine tocmai acum. Ce zici?

Ce sa zic? Adevarul era ca ma simteam foarte bine si inca o fac,desi tare i`asi ruga sa nu ma mai priveasca toti atat de insistent,e jenant.

-Nu stiu ce sa zic. Nu as avea unde pleca,nu? Si oricum,ma simt excelent. Cred ca da,dar ma mai gandesc.

Masa ia sfarsit repede,iar eu ii multumesc Aurorei cu un hug sufocant. Privesc pe geam. Astazi e o vreme umeda si trista. Cerul e cenusiu,iar soarele o pata palida si confuza. Ramurile uscate si maronii ale copacilor sfasiau cerul intunecat,prefigurand mici figuri;stoluri de pasari zburau cu greu prin ploaia deasa,nerabdatoare sa ajunga in locuri mai calde. Fulgerele despicau cerul,asteptandu`te in fiecare clipa ca o mana divina sa apara din dansul. Se pare ca azi voi sta toata ziua in casa,fara Jenny.O.K.. Privesc in jur si incerc sa uit de ea. Se pare ca a venit toamna.

Ma invart aiurea prin casa incercand sa caut ceva ce nu exista. Si iata ca in scurt timp,isi face aparitia. Este o usa intunecata,alaturata celei de la subsol,deasupra careia era asezat un portret al unui batran. Acesta ma privea grav,stand pe un tron enorm. Cu o mana isi netezea barba alba,iar cu cealalta tinea strans un toiag. Era imbracat in camarad. Pe reverul hainei erau insirate o groaza de insigne,iar pe inelarul mainii drepte stralucea un inel cu ceea ce parea a fi un rubin. Ireck Gonzales,asta`mi spune placuta cu litere aurii de sub acesta.

Ma apropii cu pasi marunti de usa. Clanta argintie avea o forma veche si parea picurata cu stropi de sange. Pff,ce stupid,nu? DA!! Nu las aceasta sa ma impiedice si apas usor pe ea. Se da la o parte cu un scartait apasator. Incet incet lasa sa se vada un tunel luminat cu torte. Totul e sinistru. Pasesc inauntru. In stanga este un fel de cuier cu pelerine negre,dar refuz sa incerc una. Calc usor pe nisipul moale. In fata mea,mii de pasi se pierd in negura tunelului. Cu fiecare pas,parca`mi bat un cui in mana. Intorceam speriat capul la fiecare sunet al vreunui soricel ce rontaia linistit.

Dupa o vreme tortele incepeau sa se rareasca. Mi se pare ca aud pasi in urma mea. Chiar asa si este. Cineva sau ceva se indreapa grabit inspre mine. Incep sa alerg,sa alerg,sa alerg…pasul mi se rareste constant,iar eu obosesc. Privesc in urma o silueta acoperita cu una din acele pelerine de la intrare se apropie,parca plutind,cu o torta in mana stanga sau gheara stanga sau ce`o fi aceea. Respir greoi si il simt apropiindu`se necontenit. In scurt timp,respiratia sa rece imi fluiera pe langa ureche,iar o mana osoasa mi se aseaza pe umar.

-Ce cauti aici?

Cad la pamant,avand curajul sa`l privesc abia dupa o lunga tacere apasatoare. Era Peter.

-Ce cauti aici?repeta el.

-Pai,ca sa vezi,ma plimbam si am zarit,ei bine,am zarit usa aceea siii…

-Ajunge,daca tot esti aici,va trebui sa continui drumul,ma intrerupe Peter.

Isi da jos pelerina,dezvelind un chip ravasit si perlat cu stropi de sudoare. Priveam aruncarea cuvintelor ce le spunea din ce in ce mai repede,eu neintelegand nimic. Stomacul mi se contorsioneaza,iar inauntrul meu pulseaza o viata si o dorinta salbatica.

Flacarile tortei ii lumineaza chipul,dandu`i un aer diabolic,in timp ce restul corpului sau imi ramane necunoscut. Ii vad ochii enormi si lacomi de o culoare indefinita si buzele mari,intredeschise ce lasa sa se vada un sir de dinti foarte albi. Isi duce un deget la gura dandu`mi de inteles sa nu vorbesc.

Este liniste. Se aude doar zgomotul ploii ce cade din cer. Am mers asa o vreme dupa care am ajuns la capatul tunelului. Acesta ducea spre un cimitir,sau asa parea.

Vantul rece si lipicios imi ravaseste si imi ingreuneaza parul. In lumina cenusie,chipul meu capata o culoare stinsa,iar ochii par goi,inconjurati de sfere subtiri,fosforescente,care`mi dau un aer si mai ciudat.

In drum spre...

Data 22/01/2010

Pregatirile au inceput deja.Totul e agitat in jurul meu.Toata lumea e agitata,prea agitata,iar eu,eu sunt calm,prea calm.
Urc in masina,iar aceasta porneste usor.Sub ea,zapada scrasneste deranjant.Ma intind,desfac sendviciul si infulec cu pofta din el.In curand va veni si un prieten de`al tatei,mai bine ma pun sa dorm.La radio e doar muzica proasta,iar totul e de cacat.Iau o pauza si continui maine cand ma trezesc.
Noaptea am petrecut`o oricum,numai dormind nu.Inspre dimineata,in timp ce se parea ca motaiam,o melodie total aiurea imi fura si ultima sansa de a mai dormi.Deschid greoi ochii.Bancheta e extrem de incomoda,iar drumul plin de gropi.Din cand in cand,un tir se pierde in urma noastra.
-Am ajuns la vama,ma informeaza tata.
Ma ridic,il privesc pe vames si acesta pe mine.Are o fata genial de plictisita.Este scund si rotund,poate prea rotund,cel mai rotund.
-O.K..La revedere,maraie acesta si se intoarce inapoi in cabina lui,lasand in urma,o duhoare de tigara.
Afara e frig,foarte frig,cel mai frig.E ger.Mi`e dor de toata lumea,iar lor nu.Tata,in fata,face glume proaste.Totul sta aruncat,chiar si gandurile mele.Sucul e terminat,iar eu iritat.Este ceva ce ma intriga,dar nu descopar ce.
Copaci goi trec grabiti si tristi pe langa masina.Gonim pe autostrada ca un cal salbatic.
De ce nu esti aici?

Pauza.

Pauza. Lipsa de inspiratie. Ne vedem cand vin. HAVE FUN>:D<

Partea a IV-a

Data 17/01/2010 Ora 22:43

A doua zi in casa familiei lui Peter incepe foarte devreme. Acesta imi da niste haine foarte dragute si imi spune sa ma grabesc,apoi iese val-vartej din camera si imi cominica ca ma va astepta la grajdiuri. Bucuria se vedea pe chipul sau. Ma imbrac repede si ies din camera salutandu`l pe Loue. Jos,Peter mi`a dat de ales intre cei 3 cai. Desigur,l`am ales pe cel alb care,am aflat ca se numea Frits. Mda,cu siguranta nu mi`asi numi copilul asa. Un nume ciudat si amuzant in acelasi timp.

Somnoros fiind,nu realizez ca nu ma pricep in ale calariei. Cu chiu cu vai incalec calul dar,greul abia acum incepe. Pana a reusi sa fac primii pasi calare,am incasat cateva “izbe” mai mult sau mai putin dureroase,dar asta nu are nici cea mai mica importanta caci,in cele din urma,am pornit la drum. Spre consolarea mea,Frits era mult mai somnoros ca mine,se intelegea din mersul balanganit dar,cui ii pasa? Peter era in frunte,asigurandu`se frecvent ca sunt inca prezent.

Era racoare dar nu incat sa`mi fie frig. Razele soarelui patrundeau prin frunzisul fraged,iar jocurile lor de lumini si umbre straluceau pe pamantul acoperit de muschi. Plutea o aroma de pamant reavan,iar vazduhul caldicel rasuna de ciripitul pasarelelor. Cararea mergea de`a lungul unei paduri. Frunzele de un verde crud erau picurate cu stropi de roua a diminetii.

Peter imi face semn sa ma opresc dupa care sa continui sa merg,apoi iar sa ma opresc dupa care iar sa merg. Dupa scurt timp se intoarce si rade cu pofta:
-Glumeam doar. Apropo,am ajuns. Si chiar asa parea. Eram in fata unui lac intins cu stufuri de papura ce`l inconjurau. Deasupra un stol de pasari zbura in cautarea hranei. Totul parea ca intr`un basm.

Peter isi drese glasul si incepe:

-Aici e Lake Village. In fiecare an este tinut concursul de pescuit. Intai se da drumul unui peste considerabil ,dupa care,cel care`l prinde castiga. Desi pare foarte simplu,Peter rade,un singur om a reusit vreodata sa prinda pestele,in toata istoria concursului.

Il privesc gen”Ce`mi spui mie? Cui ii pasa?”

-Sper sa venim intr`o zi la o partida de pescuit,sa mai depanam si toate cele,continua el.

-Poate intr`o zi…

Frits se agita,iar Peter imi spune ca ar fi mai bine sa plecam.

Urmatoarea oprire este in targul satului. Acolo era plin de oameni,mai ales ca era duminica. Toate tarabele erau pline cu fel de fel de mirodenii ce`ti incantau privirea. Toti negustorii incercau sa ne ademeneasca,dar nu am cumparat mare branza. Oamenii ma priveau suspicios dar,ma interesa. Targul se intindea pe o suprafata considerabila,iar eu nu ma saturam sa sorb din priviri fiecare taraba plina pana la refuz.

Pe la amiaza am parasit si targul. Peter imi propune sa cunoastem consatenii ca apoi,inspre seara,sa cunoastem vecinii ce imprejmuiesc casa lui Peter. Am cunoscut oameni si mai ciudati si mai putin ciudati si mai voiosi si mai putin voiosi si mai destepti si mai putin destepti,de toate felurile,dar toti erau primitori. Ultima casa pe care o mai aveam de vizitat era a acelei fete dragute despre care`mi vorbise Aurora.

Casa ei era interesanta,iar luminile ce se strecurau pe ferestre luminau straturile de flori.

Peter bate in usa,iar un glas cristalin raspunde de dupa. In scurt timp aceasta se deschide. Era o tipa blonda de o inaltime perfecta. Ochii erau asemeni spuselor Aurorei chiar si mai mult. Pare ca ascunde in interiorul ei o intreaga lumea. In zambetul ei cald poti simti marea si soarele si mireasma unei noi zile de primavara.

Probabil ca,majoritatea va asteptati ca ea sa fie Mary,tipa blonda din tren,sincer,si eu ma asteptam la asta dar,vorba ceea:”E scrierea mea,iar eu vreau ca ea sa fie Jenny”.

O salut timid,iar ea ne invita inauntru unde ne serveste cu cate o cafea.

-Ma asteptam sa veniti,se aud zvonuri cum ca avem un membru nou in sat.

Nu stiu ce sa raspund dar o face Peter pentru mine:

-Da,asa este,el e Tudor.

Aceasta ma priveste zambitoare. Chipul ei fu o lectie pentru mine. Peter incepe sa`i povesteasca trista mea intamplare. Restul serii am petrecut`o simtindu`ne bine,sau cel putin,simtindu`ma bine,dar oricum,am vorbit,am ras si ne`am cunoscut.

Urmatoarele zile le`am petrecut mai mult impreuna cu ea si povestindu`i lui Loue despre ea. A fost foarte placut. Era frumoasa si inteligenta. Asculta Mozart,Bach si The Beatles si ma placea vizibil. Si eu.

Intr`o zi,cand ma inebunise si mai mult cu aceste preferinte ale ei am intrebat`o care era,in definitiv,ordinea. Mi`a raspuns cu un suras:
-Alfabetica.

Zambeam si eu pe atunci. Cand stau acum sa ma intreb,nu stiu daca in ordinea ei “alfabetica” tinea cont de numele sau prenumele meu:in primul caz as fi dupa Bach;iar in al doilea undeva dupa The Beatles. Oricum,nu eram cel dintai,ceea ce dintr`un motiv stupid,ma cam scotea din sarite:fusesem deprins de mic cu ideea ca trebuie sa fiu intodeauna primul la toate. Pfai,ce aiurea,dar imi place,ma face sa tin mai mult la ea. Hmmm,ciudat,nu? Dar asta nu conteaza. Important este ca e mai mereu in gandul meu. Seara o inchei gandindu`ma la ea,iar dimineata o incep tot cu gandul la ea. In fiecare moment imi e dor de ea,chiar si cand sunt in preajma ei,mi`e frica sa n`o pierd.

Intr`o seara,pe cand vorbeam cu Loue despre ea,am observat ca mereu exista cate o mana de ajutor din partea unor persoane minunate. Ma duc la birou si aprind lampa. Ma afund in semiobscuritatea din camera mea. Rascolindu`mi gandurile,incerc sa caut un spatiu de inspiratie. Chiar si acum exista mana salvatoare,dar sub forma de om iubitor. Ea a venit ca o stralucire. Ca luminita de la capatul tunelului. Dar,incet,incet,incet incepe sa devina mai mult decat un licar de speranta,ci cea ce imi lumineaza intreg tunelul nu numai capatul acestuia.

Cercul de lumina emanata de lampa mea rosie incepe sa`mi arda pielea intr`un mod placut. Imi zaresc reflexia din geamul de deasupra mea intr`o pereche de ochelari aruncati englijent. Privind luna,parca ii revad chipul. Stralucirea zambetului ei se regaseste perfect in cea a lunii.

Ajung sa ma gandesc ce as fi facut daca nu era ea. De ce a ajuns atat de tarziu? Dar STOP! Este ceva trecator chiar daca nu voi mai trai asemenea stari sufletesti. Scanteia se va stinge din cauza vantului.! Mereu,la inceput este scanteia. Mereu,la inceput se viseaza. Va trece,dar de ce? Eu nu vreau asta si ma gandesc cu sa i`o spun. De iubire avem nevoie! Si vreau sa`i cer scuze,imi pare rau ca ma indura. Ca indura toate fanteziile si dorintele mele salbatic de romantice. Dar ma bucura ca,in sfarsit,am cui mai dezlantui.. As vrea ca si tu sa simti aceeasi dorinta salbatica de a ne face de cap,de a ne iubin indiferent de “vantul ce bate necontenit”

Dar oare tu vezi la fel ca si mine zidul ce ne desparte de restul lumii,ridicandu`ne in inaltul cerului,salutand voiosi toate visele,iar ele ne privesc fericite,indrumandu`ma sa te sarut.

De la inceput,o pictura ma priveste furioasa de pe peretele de un maro inchis. Parca imi spune cat de fraier sunt ca nu vin acum la tine. Parca vad cum sunt invitat de toate obiectele din camera,sa te sun,sa te chem la o intalnire pe luna,sa vin sa te iubesc. As vrea sa stam o noapte,impreuna,pe o plaja. Sa fim doar noi la lumina lumii . Fara haine si zgomotul urii,doar noi! Sa presar nisip pe trupul tau ud si cald. Parul sa`ti acopere sanii. Tu sa ma privesti curioasa. Eu sa ma aplec deasuprea ta,sa te strang in brate. Sa iti maingai corpul. Tu,stiind ce va urma,dai culoare iubirii plimbandu`ti mana prin parul meu in cursul unui lung sarut. Dupa toate astea,sa ne jucam cu nisipul cald. Dimineata,dupa o noapte plina de dragoste,sa ne bagam picioarele in apa rece. Un pescarus sa se aseze in poala mea. Sa`l mangai. Dar,apoi sa te iau in brate si sa te strang la piept.

Privesc atent patul gol. Deasupra lui atarna o pasare multicolora din hartie. Imi face cu ochiul in semn de a ma chema la ea. Imi spune ca tu acum ma visezi. Eu schitez un zambet. Las pixul pe masa cu un sunet usor deranjant. Incerc sa`mi inchei gandurile plictisitoare.

Iubirea.

Oare unde duce iubirea. Ati simtit`o vreodata? Ce`ar fi daca ar fi macar pentru o zi sub forma de om? Cum ar arata? Ce`ar fi daca pentru o zi ar fi sub forma de cal zburator.?
Unde ne`ar duce? Dar daca ar fi sub forma de carte? Ce ne`ar spune? Si cine`ar fi scris`o?
Orice poate iubi? Se spune ca iubirea este o forma rara de sentimente ce coincid,ale unor oameni minunati,sau nu. Care e adevaratul scop al iubirii? Suferinta? Bucuria? Fericirea?
O alta viata? Misterul? Nu stiu. Nimeni nu stie.
Voi va puneti inrebari? Ar trebui.! Hai ganditi-va,oare iubirea are un taram al ei? Oare iubirea este un mijloc de a fi fericit sau bogat? Cum poti simti iubirea? Ce intelegeti prin iubire? As vrea sa stau pe malul unui rau.
Sa adorm acolo si sa visez ca vorbesc cu “ea.”,oare ce mi`ar spune? Ma va certa? Ma va indruma? Sau imi va darui ceva? Nu stiu.

Pentru un nou inceput.

Data 30/11.2009 Ora 23:38
NU! Nu muri! Mai avem inca atatea momente netraite si dorinte neimplinite. Iat eu,eu te iubesc prea mult. Tu esti calul inaripat din Marlboro ce`mi da putere sa trec peste orice.
Esti fata cu iubirea binecuvantata si facataoare de minuni,esti fata cu ochii de aur,cea pe care o iubesc.>:D<>.
Ora 00:03
Vreau sa alerg,sa sarut ,sa beau ,sa iubesc,sa fac dragoste,sa mangai,sa pipai,sa soptesc,sa fumez si tu sa ma opreesti.,sa imbratisez,doar impreuna cu tine,fecioaro!
Iar capul,ridicandu`mi`l,imi lipesti mana de pieptul tau,ne topim intr`un sarut. Perfectiunea va privi cu invidie,la fel ca dragostea.
As vrea sa`ti daruiesc soarele intr`un ciorap putin rupt,sa`l scoti si sa`l bagi in sani,la fel si cu mana mea. Sa`ti simt sufletul vuind

Magie.

Data 06/12/2009 ora 23:15


Oare magia se poate defini? Pentru ca asta simt cand te privesc. O infinitate de dorinte si clipe minunate ce imi inunda sufletul. Ochii tai patrunzatori,in spatele carora se ascunde o intreaga lume. Ochii tai inocenti si minunati ce nu te pot face decat sa zambesti. Ochii tai binecuvantati a caror lacrimi vindeca suflete. Ochii aceia minunati in fata carora nu poti rezista. Ochii aceia iubitori ce nu te lasa sa fii suparat. Acei ochi de portelan in fata carora nu poti ascunde nici un secret. Ochii aceia cristalini ce iti videca orice rana. Ochii aceia magnifici in fata carora doar iubirea conteaza. Acei ochi divini ce iti soptesc doar printr`o privire romane intregi.Dar parul. Parul acela castaniu,blond suvitat. Acel par in care ti`ai dori sa iti incalcesti mainile. Acel par in care ti`ai dori sa`ti petreci restul vetii. Acel par lung si divin ce`ti incalzeste inima. Parul ce te vrajeste numai dintr`o plutire in vant.
Dar mainile. Acele maini catifelate si moi ce ai vrea sa`ti mangaie neincetat obrazul. Acele maini divine ce ai vrea sa-ti inchida ochii si sa desparta buzele`ti. Acele maini miraculoase ce dintr`un hug fac o planeta fericita.
Oo,si ce zambet. Acel zambet in care te scalda cu caldura. Zambetul ce ti`ai dori sa`l ai mereu in preajma.
Si ce sarut minunat. Acele buze moi,ce`ti rapesc orice gand. Acele buze ce se incovoiaza cu ale tale. Ce te face sa zbori. Acel sarut ce te invadeaza.

de toate.

As vrea ca dupa acest minunat”noi”,sa ramanem prieteni, sa fim atat de intelegatori si armoniosi incat toti sa incerce sa ne imite. Dar nu vor reusi,pentru ca noi ne iubim si sper ca si atunti o vom face. Nu conteaza in ce mod,dar o vom face,sper,simt. Ei,incearca sa ne copie doar pentru a ne injosi,dar nu vor reusi decat in sinea lor. Acestora le lipseste dorinta. Ei sunt plini de ura. Doar niste rasisti. Doar nite igoranti ce se tem sa nu le furam popularitate. Dar stau si ma intreb,care popularitate? Curvenia? Prostia? Pastrati`o! Noi ne iubim! Voi cu placerile noastre,iar noi cu ale noastre,dar nu stiu cine va fi mai agreat de oameni adevarati. Oameni ce stiu sa iubeasca,ce stiu sa traiasca fericiti,care lasa lumea in urma ,oameni ce uita de toate idioteniile si ipocriziile si stau la realitate,desi nu e realitate,e fantezie. Doar ea ne da putere si ne indruma….

Asa,si femeile la ce ajuta atunci cand sunt in exces? La mandrie? La o lista lunga cu ele? Asta e premiul? Bine! Sper ca asta sa va ajute in viitor si sa ne demonstrati ca noi suntem cei prosti,noi cei care traim,cei care iubim. Sper sa ajung in momentul in care sa observ ca generatia nostra e salvata. Sper sa ajung in momentul in care sa ma minunez de copiii inocenti si nevinovati ce au iesit in urma prostiei noastre. Sper ca drumul vostru sa fie cel bun pentru ca voi predominati!

Dar sa revenim. Vorbeam despre magia dintre noi. Cat de bine cooperam. Cum ne luminam reciproc caile. Si doar prin faptul ca suntem prieteni putem sa ne iubim. Fara secrete si impresii. Fara haine de firma si mofturi. Ei bine,si hainele sunt importante,dar sufletul? De el nu cumva uitam? De el cine se ingrijeste? Sau doar popularitatea si placerea trupeasca sunt importante? Dar poate cine a spus cate ceva despre lectura nu e prost. Poate ca in adancul inimii lui stie ce vorbeste,chiar daca la prima vedere pare un tocilar,asa cum il numesc smecherii. Poate ca si smecheria ajuta. Sper! Pentru ca observ multi pretendenti. Oameni ce odata au avut sufletul curat. Oameni ce candva iubeau. Dar uso,usor,un nor de prostie si inconstienta se va lasa peste noi,peste toti. Dar nu lasati sa se intample asta! Iubiti`va! Cititi! Cititi si iubiti tot ce va iese`n cale! Doar asa ne vom salva!

Sufletul striga la noi! Incercati sa`l ascultati si sa`l urmati!

Partea a III-a

Data 16/01/2010 Ora 22:55

Seara trece repede si,se pare ca de aceasta data sunt trezit de strigatul puternic al unui cocos. Spre surprinderea mea nu mai sunt in autobus si sunt imbracat altfel. Ma ridic din patul cald si arunc o privire in jur. Stau intr`o camera spatioasa,intunecoasa si plina de obiecte de toate felurile. Singura sursa de lumina este o fereastra care emana cateva raza stralucitoare,abia strcurate prin deschizaturile obloanelor.

Deasupra mea,un cap inpaiat de élan ma priveste binevoitor. Sub el,o placuta cu litere intortochiate imi indica numele sau,Loue.:

-Eu sunt Tudor,incantat! Se pare ca voi sta o vreme pe aici,ne vom cunoaste. El continua sa ma priveasca binevoitor.

Jos,langa pat,era un covor de un maro ciudat,ornat cu semne tribale. O multime de portrte ma priveau,fiecare in modul sau. In fata mea,langa usa,era un birou cu tot felul de unelte necesare. Cele doua ferestre sunt impodobite cu perdele visinii din catifea. Ma ridic si incalt niste papuci de casa ce,se pare ca aveau initiala mea frumos cusuta pe ambii.

Dau perdelele la o parte ,iar un val de caldura inunda camera. Este cald,o caldura torida,uscata. Aud sunetul televizorului deschis undeva inafara camerei si imi ajunge la ureche vocea unei intoneaza numele unui desen animat foarte cunoscut.

Afara,un greiere isi striga nepasarea. In aceasta camera totul este calm si binevoitor. Pare ca totul este inchis si protejat cu o sticla subtire,iar caldura`mi ingreuneaza si mai mult miscarile. Degetele`mi incep sa transpire. Dar,inauntrul meu,nu e deloc liniste,e ca si cum un soricel mi`ar rontai sufletul atat de imperceptabil incat,devine chiar placut. Nu ma simt rau,dar nici bine,ceea ce ma nelinisteste este ca NU MA SIMT. Dar stiu cum sa ma regasesc:e suficient sa`mi ridic privirea si sa`l intalnesc pe cel reflectat in oglinda, pentru a ma simti imediat invaluit de o liniste si o fericire binevoitoare.

Aceasta camera e tot atat de falsa,de putin asemanatoare cu starea pe care o am acum. As vrea ca pe neasteptate,toate tablourile sa se desprinda de pe pereti,ca prin ferestre sa intre un aer rece si inghetat,ca urletele cainilor sa inlocuiasca taraitul greierilor.

Din nou,acelas glas cristalin de fetita ,emana rasete ce umplu acest aer sufocant de vara. Curios,ies din camera in dorinta de a descoperi. Ajuns in exteriorul camerei observ ca vocea aceea vine de la una dintre cele cu care am calatorit pana aici.

Fata de acea camera,casa era mult mai decenta dar O.K.. cobor niste scari abrupte. Jos,se vede o masa pe care era doar o portie neterminata. Presupun ca aceea o fi a mea si chiar asa era,ma anunta o doamna care,dupa spusele ei,este mama lui Peter,Aurora. Aceasta imi spune ca Peter e plecat cu fratii sai la vanatoare si ca astazi am program la libera alegere. Hmmm,oare ce`o fi vrut sa spuna cu asta? Doar nu ma pune sa mulg vaci sau sa hranesc gaini. BLEAX!!

In timp ce eu inspectam ceea ce pare a fi o bucatarie,Aurora`mi spune cu calm:

-Maine veti merge sa cunoasteti vecinii din satuc,va fi amuzant,sunt foarte primitori mai ales cand e vorba de vizitatori,si incheie zambindu`mi. Eu nu ii raspund dar ea intelege ca nu sunt in stare.

Incep sa ma plimb aiurea prin toata casa,fiind placut impresionat de bunul gust cu care au ornat,imbinand traditionalul cu modernul. Dupa vreo ora de recunoastere ma intorc in bucatarie unde,incep sa mananc. Aurora era o bucatareasa inraita. Mancarurile sale te faceau sa`ti lingi degetele,iar fiecare fel era mai bun decat cel tocmai terminat.

Dupa ce termin de mancat si`i multumesc,o intreb:

-As putea iesi sa iau o gura de aer?

-Da,cu siguranta. Ai cateva haine in cuierul de la iesire. Nu te indeparta prea mult,e primejdios.

Auzind asta,eram sigur ca Peter i`a spus ce ce s`a intamplat cu mine,iar acum ma considera un imatur. Frumos,nu?NU!

Familia lui Peter avea o curte foarte frumoasa. In dreapta casei,era hambarul rosu,dealtfel,primul pe care l`am vizitat. Inauntru era plin de fan galben si stralucitor asemeni aurului. In unele locuri erau infipte furci ce dadeau un aspect mai interesant peisajului. M`am urcat in varful unei capite,dupa care am inceput sa sar ca un turbat. Simteam ca zbooor,totul era minunat. Dupa un timp am inceput sa obosesc si am coborat,iesind in curte dornic de a cunoaste. Ma indrept spre ceea ce parea a fi un grajdi. Inauntru erau 3 cai:unul alb,unul negru si unul maro. Din cei trei,cel care mi`a atras privirea era cel alb. Avea o coama asemeni unor flacari albe. Ochii ii erau rubinii. Trupul era perfec,iar copitele/picioarele erau puternice. Ma apropii de el si`l mangai. Aceasta lasa capul in jos si inchide ochii,lasandu`se voiei mele. Bag mana`n iesle si apuc un smoc de fan auriu pe care acesta il mananca cu tandrete. La un moment dat parasesc grajdiul,ajungand din nou in curte. Incepe sa se insereze si se face frigut. Ma las pe spate,pe pamantul rece si privesc cerul presarat cu puncte sralucitoare. Frigul incepe sa devina mai simtitor. Intru in casa,iar Aurora ma primeste calduros:

-Cum a fost,te`ai distrat?

-Oarecum.

-Maine vei intalni o fata draguta,sta chiar alaturi de noi. E blonda si are niste ochi superbi.

-O.K.,raspund eu dar stiu forte bine ca acea Mary din tren mi`a marcat gandurile.

-As putea merge sus pana vin ceilalti?

-Bineinteles,de indata vor veni si ei.

Urc sus,intru in camera,unde sunt intampinat de aceeasi privire a lui Loue. Ma schimb si ascult niste muzica pe iPodul de mult uitat. In timp ce fumez o tigara pe geam,se aud niste voci triumfatoare. Recunosc una ca fiind a lui Peter. Termin repede tigara si revin in camera. Ma prabusesc pe pat si incerc sa`mi pun gandurile in ordine.

Dupa vreo doua ore sunt chemat jos unde ma astepta vanatul gatit de extraoridara Aurora ce purta un haios sort cu lumea lugumelor. Pe tot parcursul

mesei am fost tacut si am ascultat povesti vanatoresti. La sfarsit,Peter mi`a spus sa ma duc sa ma odihnesc,maine va fi o zi lunga.

Sunteti prosti?

DA! Acesta este blogul meu. Gaitan Tudor.

Partea a II-a

Data 15/01/2010 Ora 00:04

Dimineata a inceput cu scartaitul asurzitor al rotilor trenului. Observ surprins ca sunt singur in cupeu. Imi aranjez parul in neclara reflexie a geamului,apoi imi indrept privirea spre ceas. Era deja 13:05. Imi netezesc hainele si ies rapid din compartiment. Afara,o voce cunoscuta spune:

-Hei,Peter,dute dupa Tudor si trezeste`l,repede!

Auzind aceasta,rasuflu usurat. Iesind din vagon,dau nas in nas cu Peter care,observ ca e tocmai cel care`mi oferise o locuinta. Surprins si amuzat imi spune pe un ton superior:

-Buna dimineaata,somnorosule!Cum ai dormit?Ia`ti tot ce ai si vino afara,langa parc.

Ii raspund cu un “da” genial de scurt.

Afara,soarele era sus,foarte sus,cel mai sus,pe cer,raspandind raze in toata lumea. Eu sunt nevoit sa`mi acopar ochii cu mana pentru a putea vedea cat decat marea de oameni.

Ma intorc zapacit in tren cand,dintr`un cupeu,o fata minunata si sprintena ma trezeste complet,ridicandu`mi inima`n gat. Salopeta ablastra si tricoul alb ii dau un aer copilaresc. Zambetul zvelt si parul blond ii completeaza perfectiunea. Ochii ei mult vorbitori se atintesc asupra mea. Rosesc dar,incerc sa par indiferent desi,sunt sigur ca dovedesc totala stangacie. Ochii mei sunt cuprinsi de gura ei rosie si de pielea ei imaculata. Imi continui drumul,incercand sa ma tin de bara coridorului. Aceasta inca ma studia cu coada ochiului. Inca putin si ajung la compartiment,nimic nu ma poate face acum sa ma simt mai umilit. Ajung in dreptul ei cand,stangacia isi pune amprenta. Nu stiu cum se face dar am calcat stramb,impiedicandu`ma si cazand peste ea:

-Ooo,vai nuuuu!Pardon,scuza`ma,vaai,nu stiu ce`i cu mine.Uite,poftim cartile,imi cer din nou scuze.

Ea ma priveste cu un suras dragut. Dar,deodata,gandul ca si ea ar fi o vorbitoare de franceza,ma ingrozea.

-Ma poti intelege?spun eu stalcit.

-Da,desigur. Si nu`i nimic,oricui i se putea intampla. Apropo,eu sunt Mary.

-Uite,ma grabesc,imi cer scuze din nou. Ma numesc Tudor,sper sa mai vorbim. Pa-pa.

-Ok,raspunde ea incantata.

Intru in compartiment si observ ca nu am nimic de luat cu exceptia gecii si a sticlei de Fanta neterminata. Le iau imediat si ies afara,din nou orbit de razele soarelui si incep sa caut parcul. La un moment dat il vad pe Peter facandu`mi cu mana. Incep sa dau din coate pana la el. Ajuns in dreptul lui,imi spune pe un ton serios:

-Haide,credeam ca nu mai vii. Autobusul trebuie sa soseasca.

Statia era la cativa pasi distanta. Acolo ne asteptau toti ceilalti. Ajungem la tanc. Urcam la etajul autobuzului si ne facem comozi. Din fericire nu era prea multa

lume. Cam tot etajul era ocupat de noi cu exceptia unei fetite brunete cu parul in doua codite ce se ocupa serios de o acadica rosie,a unui mosneag cufundat in ziarul sau si a unui cersetor ce dormea cateva randuri mai in fata.

O multime de subiecte imi umpleau memoria. Incerc sa aleg unul pentru a`mi umple timpul. Pana si faptul ca nu aveam nici un subiect de gandire era ceva de dezbatut. O intrebare imi vine in minte dupa care i`o adresez lui Peter:

-Unde ne indreptam?

-Spre ferma.

Observand ca am strambat din nas,incerca sa ma consoleza:

-Iti va placea,te asigur.

-Probabil,raspund eu plictisit dupa care ma intorc la treaba mea. Observ ca peisajul s`a transformat dintr`un oras plin de zgarie nori si lume exagerat de multa,intr`o sosea care trece prin mijlocul unui lan nesfarsit de porumb. In orizont se zareste o moara de vant ce se invarte intr`un ritm constant. Ne apropiem fara nici o graba de o caruta. Ritmul tropaiturilor copitelor calului erau foarte exacte si lente,poate prea exacte dar,cui ii pasa? Din cand in cand,indicatoare grabite trec pe langa noi. Nu reusesc sa citesc nici unul dar,ma consoleaza faptul ca autobuzul a trecut prea repede pe langa ele si nu am avut timp sa le citesc. Dar,pe cine pacalesc eu,nu stiu o iota de franceza.

Soferul face un anunt cum ca in aproximativ o ora ajungem la o benzinarie de unde vom putea face plinul si vom manca. Am o stare aiurea,ma simt gol si mi`e frica. Ce se va intampla cu mine? Imi fac cruce,iar soarele se pregateste sa apuna.

Aerul proaspat,linistea,lumina difuza ce venea de la soarele muribund m`au facut sa adorm. Am inchis usor pleoapele si am respirat adanc,pana cand mi`am simti propria respiratie ca un val ce vine si pleaca,se zdrobeste de stanca,apoi se retrage`n invelsunarea marii.

Nici nu apuc sa dorm mult cand,Peter imi spune ca am ajuns la benzinarie. Am o foame de lup. Timpul se scurge rapid. Un gand nimicitor ma cuprinde,nu am nici un ban sau cent sau ceva de genul acesta. Ma las pe spate si privesc cerul sangerand. De ce? De ce eu? Ma reped sa`i spun si lui Peter dar,acesta imi spune ca nu e nici o problema:

-Nu te teme,iti fac eu cinste in semn de bun venit.

-Normal as refuza dar,sunt prea lihnit de foame.

Desi nu a fost o mancare extrordinara,am mancat bine,dupa care ne`am intors in autobus,iar eu mi`am continuat somnul.

Parte I

Data 14/01/2010 Ora 00:10

Si iata`ma. Fara nici o grija,cu toate temele incheiate,intr`o masina oarecare. De fapt,pana la urma e scrierea mea,iar eu vreau sa fie intr`un tren. Asadar,iata`ma,intr`un tren,ascultand muzica pe un iPod care sta neglijent in buzunar ,alaturi de alte nenumarate nimicuri. Un suras mi se intipareste la auzul unui vers intr`o oarecare masura amuzant.

Privesc pe geam. Imaginile fug mai repede decat gandurile mele. Cred ca mi`ar placea sa fie dupa`amiaza devreme. Becul multicolor din cupeu se reflecta`n geam. Pe coridor se aude o forfoteala dar nu`mi pasa. Dorindu`mi sa vorbesc cu cineva,sa`i strang mana,ma agit. Batrana ce croseta in liniste pana acum,imi arunca o privire pe sub sprancene. Simt ca rosesc.

Melodia care incepe,ma surprinde facandu`ma sa tresar. Batranica`si drese glasul deranjata. Ma incrunt si eu deranjat dar,de fapt,gandurile mele zboara in alta parte,dar unde?

Trenul incetineste cu un scartait asurzitor. Afara e o imbulzeala incredibila,iar eu observ ca mi`e sete. Cobor din tren,iar un miros oribil,un amestec de branza si transpiratie,imi inunda narile,dar incerc sa`l ignor. Intru intr`un magazin,cumparandu`mi o Fanta. Ma asez pe o banca,indispus de duhoare si incep sa cogaltai din suc. E foarte ciudat,imi doresc sa nu ma mai intorc in tren,langa baba aceea aroganta cu banalitatile ei.

Caut repede o toaleta. Pe drum chiar ma gandesc serios daca sa ma mai intorc sau nu,daca sa continui acolo sau aici. Un indicator catre toaleta,ruginit si cu vopseaua julita imi sare obraznic in ochi. Dupa ce imi fac nevoile,ma intorc la tren dar,de unde sa`l iei? A plecat! Ca sa vezi ce usurare,dar si ce incurcatura`n acelasi timp. Ce ma fac? Bagajele,telefonul,banii,celelalte;ma uit dezorientat si speriat in jur. Huh,iata`l! Ma indrept inspre el,grabindu`ma,deoarece era deja in miscare. Intru in vagon si incep sa`mi caut compartimentul. Totul e diferit: lumea,peisajul,aerul,totul. Ajung oarecum usurat in fata compartimentului meu dar,e ocupat de cu totul alte persoane,mult mai varstnice si vesele. Intru si intreb politicos care e destinatia trenului dar nu inteleg nimic din mosmondeala lor. La fel si in urmatoarele incercari. Dar stai! Inteleg,am urcat in alt tren,iar acestia nici macar nu sunt romani. Ma prabusesc pa coridorul linistit si`mi afund privirea`n neant. “Ti`ai distrus viitorul,cretinule!” imi spun iritat. Imi aprind o tigara. Fumul se trasforma in nori,apoi disparea incet dar cuprinzator.

Ma ridic si privesc pe geam. Razele soarelui patrundeau prin geam si ma incalzeau. Imi ridic privirea spre inaltul cerului. Desi,de multe ori privesc acea minge infocata ranindu`mi ochii,de fiecare data il admir mai intens,rezistand de fiecare data. Ma prabusesc din nou jos. Imi arunc tigareta intr`un cos,apoi imi afund fata`n palme,mustrandu`ma in fel si chip. Trece asa o vreme,devenind din ce in ce mai apasator sa`mi pierd timpul acolo cand,sunt interupt. Ridic privirea,iar

doi ochi negri si mari ma priveau intrebatori. Era un tanar cu chipul robust si bine profilat,era strabatut de niste carlionti negri foarte frumosi care,daca nu ar fi avut pielea alba i`ar da un aer de ingamfat. Imi intinde prietenos o mana si,spre surprinderea mea era roman sau,cel putin,stia limba.

Dupa ce`i istorisesc toata intamplarea se uita la mine amuzat. Imi spune ca sunt nebun,dar mie nu`mi pasa si il intreb care e destinatia trenului. Imi bolboroseste niste gari,statii sau orice altceva total necunoscute mie apoi,incheie cu Franta.

-Pana acolo nu se poate opri ori sau altceva?

-Ma tem ca nu.

Dupa o lunga tacere apasatoare acesta spune:

-Uite,iti ofer eu o locuinta,fara plata,oricat.

Hmmm…care`i treaba cu asta,ce interes are?

-Si nu am nici un interes,continua el parca citindu`mi gandurile.

-OK,accept!

Ce altceva puteam sa fac? Macar pana aflu unde ajung si cum ma intorc.

-Bine,urmeaza`ma!

Traversam doua-trei vagoane apoi,ne oprim in fata unui compartiment din care rasunau voce cantand. Intra el primul dupa care ma pofteste si pe mine. Erau multi cu multa voie buna.

-Apropo,cum te numesti?

-Tudor,raspund cu o voce monotona.

Interesul de a`i cunoaste si pe ceilalti a ramas la fel de scazut chiar si dupa ce mi i`a prezentat. Nu am retinut nici un nume. Era tentant de a intra in ritmul lor dar,pe mine ma preocupa altceva. Ma cuibaresc intr`un colt si ma afund in gandurile mele.

In timp ce privesc atent o musca ce se zbate in becul din cupeu producand un zgomot enervant ,ma gandesc ca si oamenii se zbat cu violenta in lume ,la fel ca si acea gaza stupida;fac zgomot ,invalmaseala,dau tarcoale lucrurilor fara sa poata pune vreodata mana complet pe ele ;cateodata confunda o dorinta cu o minciuna si raman uluiti,putrezind intr`o cusca sub un reflector albastru.

Ma gandesc sa dorm putin,asta`mi va ajuta. Arunc o ultima privire,iar atmosfera apasatoare ma face sa tremur. Inchid ochii si ma scufund intr`o noua lume in care voi gasi,poate,un raspuns. “Maine va fi mai bine” imi soptesc si adorm dorindu`mi sa nu ma mai trezesc niciodata. Sa dorm pentru restul vietii si sa visez. Sa visez cat mai imposibil. Sa visez ca zbor odata cu stelele si le culeg.

Incet,incet totul devine negru,iar eu dorm pregatindu`ma de ziua urmatoare.