Partea a IV-a

Data 17/01/2010 Ora 22:43

A doua zi in casa familiei lui Peter incepe foarte devreme. Acesta imi da niste haine foarte dragute si imi spune sa ma grabesc,apoi iese val-vartej din camera si imi cominica ca ma va astepta la grajdiuri. Bucuria se vedea pe chipul sau. Ma imbrac repede si ies din camera salutandu`l pe Loue. Jos,Peter mi`a dat de ales intre cei 3 cai. Desigur,l`am ales pe cel alb care,am aflat ca se numea Frits. Mda,cu siguranta nu mi`asi numi copilul asa. Un nume ciudat si amuzant in acelasi timp.

Somnoros fiind,nu realizez ca nu ma pricep in ale calariei. Cu chiu cu vai incalec calul dar,greul abia acum incepe. Pana a reusi sa fac primii pasi calare,am incasat cateva “izbe” mai mult sau mai putin dureroase,dar asta nu are nici cea mai mica importanta caci,in cele din urma,am pornit la drum. Spre consolarea mea,Frits era mult mai somnoros ca mine,se intelegea din mersul balanganit dar,cui ii pasa? Peter era in frunte,asigurandu`se frecvent ca sunt inca prezent.

Era racoare dar nu incat sa`mi fie frig. Razele soarelui patrundeau prin frunzisul fraged,iar jocurile lor de lumini si umbre straluceau pe pamantul acoperit de muschi. Plutea o aroma de pamant reavan,iar vazduhul caldicel rasuna de ciripitul pasarelelor. Cararea mergea de`a lungul unei paduri. Frunzele de un verde crud erau picurate cu stropi de roua a diminetii.

Peter imi face semn sa ma opresc dupa care sa continui sa merg,apoi iar sa ma opresc dupa care iar sa merg. Dupa scurt timp se intoarce si rade cu pofta:
-Glumeam doar. Apropo,am ajuns. Si chiar asa parea. Eram in fata unui lac intins cu stufuri de papura ce`l inconjurau. Deasupra un stol de pasari zbura in cautarea hranei. Totul parea ca intr`un basm.

Peter isi drese glasul si incepe:

-Aici e Lake Village. In fiecare an este tinut concursul de pescuit. Intai se da drumul unui peste considerabil ,dupa care,cel care`l prinde castiga. Desi pare foarte simplu,Peter rade,un singur om a reusit vreodata sa prinda pestele,in toata istoria concursului.

Il privesc gen”Ce`mi spui mie? Cui ii pasa?”

-Sper sa venim intr`o zi la o partida de pescuit,sa mai depanam si toate cele,continua el.

-Poate intr`o zi…

Frits se agita,iar Peter imi spune ca ar fi mai bine sa plecam.

Urmatoarea oprire este in targul satului. Acolo era plin de oameni,mai ales ca era duminica. Toate tarabele erau pline cu fel de fel de mirodenii ce`ti incantau privirea. Toti negustorii incercau sa ne ademeneasca,dar nu am cumparat mare branza. Oamenii ma priveau suspicios dar,ma interesa. Targul se intindea pe o suprafata considerabila,iar eu nu ma saturam sa sorb din priviri fiecare taraba plina pana la refuz.

Pe la amiaza am parasit si targul. Peter imi propune sa cunoastem consatenii ca apoi,inspre seara,sa cunoastem vecinii ce imprejmuiesc casa lui Peter. Am cunoscut oameni si mai ciudati si mai putin ciudati si mai voiosi si mai putin voiosi si mai destepti si mai putin destepti,de toate felurile,dar toti erau primitori. Ultima casa pe care o mai aveam de vizitat era a acelei fete dragute despre care`mi vorbise Aurora.

Casa ei era interesanta,iar luminile ce se strecurau pe ferestre luminau straturile de flori.

Peter bate in usa,iar un glas cristalin raspunde de dupa. In scurt timp aceasta se deschide. Era o tipa blonda de o inaltime perfecta. Ochii erau asemeni spuselor Aurorei chiar si mai mult. Pare ca ascunde in interiorul ei o intreaga lumea. In zambetul ei cald poti simti marea si soarele si mireasma unei noi zile de primavara.

Probabil ca,majoritatea va asteptati ca ea sa fie Mary,tipa blonda din tren,sincer,si eu ma asteptam la asta dar,vorba ceea:”E scrierea mea,iar eu vreau ca ea sa fie Jenny”.

O salut timid,iar ea ne invita inauntru unde ne serveste cu cate o cafea.

-Ma asteptam sa veniti,se aud zvonuri cum ca avem un membru nou in sat.

Nu stiu ce sa raspund dar o face Peter pentru mine:

-Da,asa este,el e Tudor.

Aceasta ma priveste zambitoare. Chipul ei fu o lectie pentru mine. Peter incepe sa`i povesteasca trista mea intamplare. Restul serii am petrecut`o simtindu`ne bine,sau cel putin,simtindu`ma bine,dar oricum,am vorbit,am ras si ne`am cunoscut.

Urmatoarele zile le`am petrecut mai mult impreuna cu ea si povestindu`i lui Loue despre ea. A fost foarte placut. Era frumoasa si inteligenta. Asculta Mozart,Bach si The Beatles si ma placea vizibil. Si eu.

Intr`o zi,cand ma inebunise si mai mult cu aceste preferinte ale ei am intrebat`o care era,in definitiv,ordinea. Mi`a raspuns cu un suras:
-Alfabetica.

Zambeam si eu pe atunci. Cand stau acum sa ma intreb,nu stiu daca in ordinea ei “alfabetica” tinea cont de numele sau prenumele meu:in primul caz as fi dupa Bach;iar in al doilea undeva dupa The Beatles. Oricum,nu eram cel dintai,ceea ce dintr`un motiv stupid,ma cam scotea din sarite:fusesem deprins de mic cu ideea ca trebuie sa fiu intodeauna primul la toate. Pfai,ce aiurea,dar imi place,ma face sa tin mai mult la ea. Hmmm,ciudat,nu? Dar asta nu conteaza. Important este ca e mai mereu in gandul meu. Seara o inchei gandindu`ma la ea,iar dimineata o incep tot cu gandul la ea. In fiecare moment imi e dor de ea,chiar si cand sunt in preajma ei,mi`e frica sa n`o pierd.

Intr`o seara,pe cand vorbeam cu Loue despre ea,am observat ca mereu exista cate o mana de ajutor din partea unor persoane minunate. Ma duc la birou si aprind lampa. Ma afund in semiobscuritatea din camera mea. Rascolindu`mi gandurile,incerc sa caut un spatiu de inspiratie. Chiar si acum exista mana salvatoare,dar sub forma de om iubitor. Ea a venit ca o stralucire. Ca luminita de la capatul tunelului. Dar,incet,incet,incet incepe sa devina mai mult decat un licar de speranta,ci cea ce imi lumineaza intreg tunelul nu numai capatul acestuia.

Cercul de lumina emanata de lampa mea rosie incepe sa`mi arda pielea intr`un mod placut. Imi zaresc reflexia din geamul de deasupra mea intr`o pereche de ochelari aruncati englijent. Privind luna,parca ii revad chipul. Stralucirea zambetului ei se regaseste perfect in cea a lunii.

Ajung sa ma gandesc ce as fi facut daca nu era ea. De ce a ajuns atat de tarziu? Dar STOP! Este ceva trecator chiar daca nu voi mai trai asemenea stari sufletesti. Scanteia se va stinge din cauza vantului.! Mereu,la inceput este scanteia. Mereu,la inceput se viseaza. Va trece,dar de ce? Eu nu vreau asta si ma gandesc cu sa i`o spun. De iubire avem nevoie! Si vreau sa`i cer scuze,imi pare rau ca ma indura. Ca indura toate fanteziile si dorintele mele salbatic de romantice. Dar ma bucura ca,in sfarsit,am cui mai dezlantui.. As vrea ca si tu sa simti aceeasi dorinta salbatica de a ne face de cap,de a ne iubin indiferent de “vantul ce bate necontenit”

Dar oare tu vezi la fel ca si mine zidul ce ne desparte de restul lumii,ridicandu`ne in inaltul cerului,salutand voiosi toate visele,iar ele ne privesc fericite,indrumandu`ma sa te sarut.

De la inceput,o pictura ma priveste furioasa de pe peretele de un maro inchis. Parca imi spune cat de fraier sunt ca nu vin acum la tine. Parca vad cum sunt invitat de toate obiectele din camera,sa te sun,sa te chem la o intalnire pe luna,sa vin sa te iubesc. As vrea sa stam o noapte,impreuna,pe o plaja. Sa fim doar noi la lumina lumii . Fara haine si zgomotul urii,doar noi! Sa presar nisip pe trupul tau ud si cald. Parul sa`ti acopere sanii. Tu sa ma privesti curioasa. Eu sa ma aplec deasuprea ta,sa te strang in brate. Sa iti maingai corpul. Tu,stiind ce va urma,dai culoare iubirii plimbandu`ti mana prin parul meu in cursul unui lung sarut. Dupa toate astea,sa ne jucam cu nisipul cald. Dimineata,dupa o noapte plina de dragoste,sa ne bagam picioarele in apa rece. Un pescarus sa se aseze in poala mea. Sa`l mangai. Dar,apoi sa te iau in brate si sa te strang la piept.

Privesc atent patul gol. Deasupra lui atarna o pasare multicolora din hartie. Imi face cu ochiul in semn de a ma chema la ea. Imi spune ca tu acum ma visezi. Eu schitez un zambet. Las pixul pe masa cu un sunet usor deranjant. Incerc sa`mi inchei gandurile plictisitoare.