Data 23/01/2010
-Sunt lihnit.
Asa incepe o noua zi in casa familiei lui Peter.
Ne adunam toti la masa. Aurora nu inceteaza sa ma uimeasca cu delicatesele sale,iar Peter ma priveste banuitor dar prietenos.
-Stii,ai putea ramane la noi in continuare.Faci o parte importanta din familie si ne`ar fi greu sa ne despartim de tine tocmai acum. Ce zici?
Ce sa zic? Adevarul era ca ma simteam foarte bine si inca o fac,desi tare i`asi ruga sa nu ma mai priveasca toti atat de insistent,e jenant.
-Nu stiu ce sa zic. Nu as avea unde pleca,nu? Si oricum,ma simt excelent. Cred ca da,dar ma mai gandesc.
Masa ia sfarsit repede,iar eu ii multumesc Aurorei cu un hug sufocant. Privesc pe geam. Astazi e o vreme umeda si trista. Cerul e cenusiu,iar soarele o pata palida si confuza. Ramurile uscate si maronii ale copacilor sfasiau cerul intunecat,prefigurand mici figuri;stoluri de pasari zburau cu greu prin ploaia deasa,nerabdatoare sa ajunga in locuri mai calde. Fulgerele despicau cerul,asteptandu`te in fiecare clipa ca o mana divina sa apara din dansul. Se pare ca azi voi sta toata ziua in casa,fara Jenny.O.K.. Privesc in jur si incerc sa uit de ea. Se pare ca a venit toamna.
Ma invart aiurea prin casa incercand sa caut ceva ce nu exista. Si iata ca in scurt timp,isi face aparitia. Este o usa intunecata,alaturata celei de la subsol,deasupra careia era asezat un portret al unui batran. Acesta ma privea grav,stand pe un tron enorm. Cu o mana isi netezea barba alba,iar cu cealalta tinea strans un toiag. Era imbracat in camarad. Pe reverul hainei erau insirate o groaza de insigne,iar pe inelarul mainii drepte stralucea un inel cu ceea ce parea a fi un rubin. Ireck Gonzales,asta`mi spune placuta cu litere aurii de sub acesta.
Ma apropii cu pasi marunti de
Dupa o vreme tortele incepeau sa se rareasca. Mi se pare ca aud pasi in urma mea. Chiar asa si este. Cineva sau ceva se indreapa grabit inspre mine. Incep sa alerg,sa alerg,sa alerg…pasul mi se rareste constant,iar eu obosesc. Privesc in urma o silueta acoperita cu una din acele pelerine de la intrare se apropie,parca plutind,cu o torta in mana stanga sau gheara stanga sau ce`o fi aceea. Respir greoi si il simt apropiindu`se necontenit. In scurt timp,respiratia sa rece imi fluiera pe langa ureche,iar o mana osoasa mi se aseaza pe umar.
Cad la pamant,avand curajul sa`l privesc abia dupa o lunga tacere apasatoare. Era Peter.
-Ce cauti aici?repeta el.
-Pai,ca sa vezi,ma plimbam si am zarit,ei bine,am zarit
-Ajunge,daca tot esti aici,va trebui sa continui drumul,ma intrerupe Peter.
Isi da jos pelerina,dezvelind un chip ravasit si perlat cu stropi de sudoare. Priveam aruncarea cuvintelor ce le spunea din ce in ce mai repede,eu neintelegand nimic. Stomacul mi se contorsioneaza,iar inauntrul meu pulseaza o viata si o dorinta salbatica.
Flacarile tortei ii lumineaza chipul,dandu`i un aer diabolic,in timp ce restul corpului sau imi ramane necunoscut. Ii vad ochii enormi si lacomi de o culoare indefinita si buzele mari,intredeschise ce lasa sa se vada un sir de dinti foarte albi. Isi duce un deget la gura dandu`mi de inteles sa nu vorbesc.
Este liniste. Se aude doar zgomotul ploii ce cade din cer. Am mers asa o vreme dupa care am ajuns la capatul tunelului. Acesta ducea spre un cimitir,sau asa parea.
Vantul rece si lipicios imi ravaseste si imi ingreuneaza parul. In lumina cenusie,chipul meu capata o culoare stinsa,iar ochii par goi,inconjurati de sfere subtiri,fosforescente,care`mi dau un aer si mai ciudat.
Iti iubesc felul de a termina o postare :x
RăspundețiȘtergereDeci, e genial.
felicitari :*
Frumos !
RăspundețiȘtergerehei.foarte frumos>:D<.!:*...!
RăspundețiȘtergerenice.
RăspundețiȘtergere* Hope here *