Eram singur, mergeam acasa. Ma gandeam la urmatoarele noastre dialoguri, la cele trecute, la vremurile de demult. Ma despart usor catre totul de aici si merg catre ele. --->
Ochii imi sunt inchisi: - Imi promiti ca vom mai visa impreuna?
- Tot aici?
Da, tot acolo, in lumea noastra, tinandu-ne de mana, langa gard, cu buzele imbratisate.
Deschid ochii. Ninge. Ii inchid din nou, alarmat, si incerc sa mi te construiesc din nou in memorie. In zadar.
Te-am pierdut din nou.
Dar revin. Iti poti aminti cum er? Cand totul se invartea in jurul nostru? Cand noi hotaram cat era ceasul, cand aveam lumea noastra? Acum unde esti, de ce ai plecat asa? Am fost un prost, stii, stiu..dar tu ma cunosti.
Trebuie sa-nchei, desi deajuns nu este, niciodata nu va fi!
Ochii imi sunt inchisi: - Imi promiti ca vom mai visa impreuna?
- Tot aici?
Da, tot acolo, in lumea noastra, tinandu-ne de mana, langa gard, cu buzele imbratisate.
Deschid ochii. Ninge. Ii inchid din nou, alarmat, si incerc sa mi te construiesc din nou in memorie. In zadar.
Te-am pierdut din nou.
Dar revin. Iti poti aminti cum er? Cand totul se invartea in jurul nostru? Cand noi hotaram cat era ceasul, cand aveam lumea noastra? Acum unde esti, de ce ai plecat asa? Am fost un prost, stii, stiu..dar tu ma cunosti.
Trebuie sa-nchei, desi deajuns nu este, niciodata nu va fi!
stii ca imi place,mult.
RăspundețiȘtergerealso big like :)
RăspundețiȘtergere