"Trezeşte-te gunoi nedorit sub pielea celor ce îndură! " Gândul acesta îmi trecea prin minte sub mii de alte forme. Mă devorează şi eu mă întrebam a cui e vina. Lasă din mine un om gol, indiferent si fără suflet. Totuşi mă apasă şi gândul că această suferinţă ar putea lua sfârşit. Sunt tras de două extreme la fel de tăioase şi asta ma robotizează. Nu mai pun suflet în nimc. Ceea ce înainte mă entuziasma şi mă bucura, acum mă lasa fară nici un gust. Mi-am pierdut puterea de-a iubi, deşi există undeva şi e al dracului de mare. Poate prea mare.Prefer să trag vina asupra mea, durerea e prea dulce acum.Fiece palmă parcă oprea totul si în faţa mea se derula fiecare ceartă, iar fiecare vorbă accentua clar inutilitatea mea.